Fierul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe (din limba latină: ferrum), ce are numărul atomic 26 și masa atomică 56. Este un metal aflat în prima grupă a metalelor tranzitionale. Este elementul chimic cel mai întâlnit pe Terra, formând cea mai mare parte a nucleului acestei planete și este al patrulea element ca abundență în scoarța terestră. Este produs în cantitate mare ca rezultat de fuziune în stelele cu masă mare, unde producerea de nichel-56 (care se dezintegrează în fier) este ultima reacție de fuziune nucleară ce este exotermă, devenind ultimul element care se produce înaintea stingerii unei supernove ce duce la reacții ce împrăștie precursorii radionuclizilor fierului în spațiu.
Fierul este situat înaintea hidrogenului în seria reactivității metalelor, fiind di- și trivalent. Reactivitatea sa crește dacă este folosit sub formă de pilitură.
♦ Reacția cu nemetalele
Clorul oxidează fierul la valența III, sulful la valența II, iar cu oxigenul se obține un amestec de oxid de fier (II) și oxid de fier (III), numit oxid feroferic.
|
2 Fe + 3 Cl2→ 2 FeCl3 |
clorură de fier (III) |
| 3 Fe + 2 O2→ Fe3O4 | oxid fero-feric |
| Fe + S → FeS | sulfură de fier (II) |
♦ Reacția cu apa
Fierul reacționează cu vaporii de apă cu degajare de hidrogen și formare de oxid feroferic.
|
3 Fe + 4 H2O → Fe3O4 + H2↑ |
oxid fero-feric |
♦ Reacția cu acizii
Fierul formează în reacție cu acizii săruri cu valența (II).
Fierul se pasivează în prezența acidului azotic concentrat și a acidului sulfuric concentrat, dar reacționează cu soluții diluate ale acestora.
|
Fe + 2 HCl → FeCl2 + H2↑ |
clorură de fier (II) |
| Fe + H2SO4 (concentrat) → pasivare | |
| Fe + H2SO4 (diluat) → FeSO4 + H2↑ | sulfat de fier (II) |
| Fe + HNO3 (concentrat) → pasivare | |
| Fe + 2 HNO3 (diluat) → Fe(NO3)2 + H2↑ | azotat de fier (II) |
♦ Reacția cu oxizii sau sărurile metalelor mai puțin active
Fierul poate înlocui din săruri și oxizi toate metalele situate după el în seria reactivității metalelor.
|
Fe + CuSO4 → Cu + FeSO4 |
|
| sulfat de cupru |
|
| Fe + HgO → Hg↑ + FeO | |
| oxid de mercur (II) |
|
♦ Reacția cu aerul umed (ruginirea)
Fierul lăsat în aer umed, ruginește:
|
2 Fe + 2 H2O + O2 → 2 FeO(OH)+ H2↑ |
|
|
|
Fierul este un element care ar trebui să se regăsească în alimentaţia oricui, în orice etapă a vieţii. El este prezent în fiecare celulă din organism şi are un rol crucial în transportul oxigenului şi a substanţelor nutritive în organele vitale ale corpului. În lipsa acestui mineral, sănătatea are mult de suferit.
Potrivit Organizaţiei Internaţionale a Sănătăţii, lipsa de fier în organism reprezintă principala carenţă nutriţională din lume, peste 80% din populaţia globului suferă din pricina acesteia, cauza fiind reprezentată de consumul scăzut de alimente bogate în fier.
Beneficii şi doze recomandate
O alimentaţie bogată în fier asigură o bună circulaţie sanguină, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Fierul ajută şi la transformarea zahărului din sânge în energie, oferind astfel rezistenţă la efort. Producţia de enzime, care joacă un rol important în crearea de noi celule, aminoacizi, hormoni şi neurotransmiţători, este strâns legată de un nivel optim de fier din organism.
De aceea, este necesar să consumăm alimente bogate în fier în perioada de recuperare după o anumită afecţiune sau după un efort fizic prelungit. Sistemul imunitar şi glanda tiroidă depind şi ele de fier pentru a-şi asigura funcţionarea corectă.
În plus, în timpul sarcinii şi a copilăriei, este important să nu existe deficienţe de fier deoarece acest mineral ajută la dezvoltarea creierului şi previne anemia, afecţiune care creşte riscul de naştere prematură şi malformaţii congenitale.
Doza zilnică recomandată de fier variază în funcţie de vârstă: 10 mg la copiii între 1-14 ani, 15 mg la adolescenţi, 8 mg la bărbaţi şi 18 mg la femei cu vârste cuprinse între 19 şi 50 de ani şi 8 mg pe zi la femei şi bărbaţi peste 51 de ani. În cazul gravidelor, necesarul de fier este mai crescut, putând ajunge până la 27 mg pe zi.
Însă, pentru că este insuficient aportul de fier preluat numai din alimentaţie, de multe ori sunt recomandate suplimentele cu fier care, atenţie, trebuie administrate numai la indicaţia medicului. Suplimentele cu fier luate după ureche, în cantităţi mari, pot deveni toxice pentru organism şi pot duce la apariţia stărilor de greaţă, scădere bruscă în greutate şi respiraţie îngreunată.
De regulă, toxicitatea cronică de fier apare la bolnavii nevoiţi să facă regulat transfuzii de sânge şi la cei care suferă de o tulburare genetică numită hemocromatoză – care creşte riscul de ciroză hepatică, diabet zaharat, boli endocrine şi insuficienţă cardiacă.
Cum se manifestă carenţa de fier
Deficitul de fier poate duce la apariţia unor simptome precum oboseală, slăbiciune musculară, căderea părului, dureri de cap, depresie, ameţeli, lipsa poftei de mâncare şi paloarea feţei. Dacă resimţiţi astfel de simptome, este indicat să mergeţi la medic pentru că puteţi suferi de anemie. Femeile care au menstruaţie abundentă, gravidele şi cele care alăptează, donatorii de sânge, sportivii de performanţă, vârstnicii şi vegetarienii sunt categoriile cele mai expuse carenţei de fier.
Alimente bogate în fier
Legenda spune că spanacul ar fi cea mai mai bună sursă de fier, dar există numeroase alte alimente bogate în acest mineral. Important de precizat este faptul că există două tipuri de fier: hem şi non hem. Fierul hem este cel mai uşor de absorbit în organism şi poate fi găsit în alimente precum carnea de vită, organe, scoici, creveţi şi carne albă. În schimb, fierul non hem este ceva mai greu de asimilat şi se găseşte în principal în plante precum fasole verde, ciuperci, linte, mazăre, cimbru şi germeni de cereale.
Alte surse importante de fier sunt: seminţele de chimion, de dovleac, de susan, brânza tofu, soia, măslinele, nucile şi gălbenuşul de ou. Reţineţi însă că prepararea termică a acestor alimente duce la scăderea conţinutului de fier, deci este important să le consumăm în stare cât mai naturală.
Tatiana Vataman 